Oro Museum este un muzeu privat. Partea proasta este ca fiind atat de mult aur si piese atat de valoroase, este impanzit de camere de supraveghere si e foarte bine pazit : inclusiv sa nu faci poze ! Mi-au interzis inca de la poarta de cand am cumparat biletul, asa ca am reusit sa fac doar doua poze fara sa ma vada paza ( ca venea din camera in camera, in spatele vizitatorilor ), asa ca restul pozelor sunt luate de pe net, ca asta e.
![]()
La poarta m-a intampinat paznicul si a stat cuminte la scarmanat :
![]()
Niste pietre de mina pe aleea spre muzeu :
![]()
![]()
Fondatorul muzeului e Miguel Mujica Gallo, a carui colectie a fost donata statului peruvian, insa muzeul e adminsitrat de Fundatia Miguel Mujica Galoo, de cineva care face parte din familie :
![]()
Urmatoarele doua poze sunt facute de mine. Muzeul poate fi impartit in doua : colectia de arme si colectia de artefacte din aur, argint si arama.
![]()
Armele lui Napoleon Bonaparte :
![]()
Sabia lui Alexandu cel Mare al Rusiei . Aveau expuse si sabiile lui Francisco Pizarro, insa nu am reusit sa le pozez.
![]()
Armuri de toate felurile :
![]()
Patura de intins pe perete, facuta din placute din aur :
![]()
Podoabe din aur :
![]()
Zeul decapitator :
![]()
Staff God : multa vreme m-am intrebat din ce specie face parte zeul asta care apare peste tot in Sud America ? E destul de stilizat, ca iti poti da seama usor, insa Enciclopedia Britanica zice ca staff God e o figura semiunama dotata cu gheare, cu fata semiumana de felina si cu caninii incrucisati .
Acum a devenit simplu : e un Orange din ceata condusa de madam Isis, descris de catre rapiti, cu exact cu aceleasi atribute si simboluri, in fenomenul OZN ! Zice fenomenul OZN ca Orange e rasa care ne-a creat corpul fizic folosind in principal material genetic de-al lor, plus gene de la toate rasele interesate de cultivarea oamenilor pe planeta asta.
In reprezentarea de pe vasul asta sunt desenati si ochii oblici ( pupile verticale ca felinele ) ale rasei Orange.
![]()
Asta e tot staff God, un desen dupa petrogifa gasita la piramidele din Caral si unde se vad in clar caninii crescuti exagerati, intocmai ca la feline. Caral http://filosofiepebordura.blogspot.ca/2014/10/piramidele-din-caral-2.html
![]()
Daca cineva mai are dubii : este imposibil sa intelegi istoria, in lipsa cunostintelor temeinice despre fenomenul OZN , simbolistica, cunoasterea textelor vechi si sacre si cunoasterea mitologiei si in lipsa conectarii informatiilor interdisciplinare amintite. E ca si cum ai vrea sa decodezi un text cifrat, caruia nu ii cunosti cheia de decodare : nimic nu va face sens, ci vei vedea un sir de artefacte pe care le categorisesti dupa vechime si cultura din care fac parte.
O sa te uiti la artefactele din muzee, cum ma uit eu la farfuriile de pe tarabele din China Town : pietrele nu iti vor vorbi niciodata, in lipsa cunostintelor elementare mai sus enumerate.Nici nu are rost sa dai banii pe biletele la muzee.
![]()
Colier din aur cu reprezentarea lui Staff God :
![]()
De aici incolo incepe partea cu adevarat interesanta a artefactelor din muzeu : asta era prezentat in muzeu ca fiind un ornament pentru nas. Singura problema este ca ( si va trebui sa ma credeti pe cuvant, pentru ca nu am avut voie sa fac poze ca sa puteti compara cu artefactele asezate in jurul lui ) .... era imens ! Deschizatura intre cele doua coarne era mai mare decat antebratul meu cu tot cu palma ! Plus ca era intestat cu turcoaze care sunt grele ( culorile alea albastre ) !
Pe bune, care om si-ar putea atarna chestia asta de nas, fara sa isi rupa cartilajul ? Fara sa il traga in jos ? Suspect imi parea ca nimeni dintre vizitatori nu vedea nimic in neregula cu " bijuteria" pentru nas ! I Iar muzeul scrisese pe hartiuta cu seninatate ca e pentru nas : nu avea cum sa il prezinte drept colier, pentru ca se vede clar inchizatoare cu care se atarna de nas.E clar si limpede ca bijuteria gigant e facuta pentru dimensiunea unui .... urias , care au trait si au impanzit planeta, candva, nu foarte demult !
![]()
In 1543, guvernatorul Trijulo, Juan del Olmos a facut primele excavatii in incercarea de a verifica legendele vechi despre giganti, care circulau in zona. Ei au sapat in valea in care legendele spuneau ca au trait uriasii si au gasit oase umane uriase, coaste enorme si dinti uriasi si atat de vechi incat erau patati ca si carapacea de broasca testoasa. Pentru prima oara, traditia populara a fost crezuta, iar in 1555 a fost descrisa de istoricul spaniol, Austin de Zarate.
Antonio Francesco Pigafeta, cronicar al lui Magellan in calatoria in jurul lumii, scrie despre sosirea in Bay of San Julian, Argentina, unde au vazut in golf un gigant care dansa gol, sarind si cantand si aruncandu-si cu nisip in cap. Capitanul a ordonat echipajului sa mearga spre gigant si sa ii arate ca semn de prietenie ca si oamenii pot dansa, sari si canta, ceea ce au si facut.
Cand gigantul i-a vazut, s-a minunat si s-a speriat, uitandu-se spre cer, crezand ca echipajul a venit din Rai. Gigantul era atat de inalt, incat cel mai mare dintre oamenii echipajului abia ii ajungea pana la talie, iar vocea sa era atat de puternica precum a unui taur. Avea o fata mare pictata in cercuri rosii si pe cap avea doar cateva fire de par pictat in alb.
Joseph Tarrubia scrie in cartea sa Gigantologia, publicata la Madrid in 1761 ca unele ustensile gasire in Sud America aveau asa o marime enorma, incat puteau fi folosite doar de giganti. Mai spune ca vreo cativa spanioli care au fost in Sud America, i-au spus ca au vazut oameni monstruosi care uneori veneau din asezarile lor din salbaticie si mergeau catre Stramtoarea lui Magellan. Sud Americanii din Patagonia aveau un corp de soldati format din 400 de barbati, iar cel mai scund avea 2,75, iar cel mai inalt 3,35.
William Turner, naturalist decedat in 1568 mentioneaza ca pe coasta Braziliei langa raul Polata , el a vazut un trib de salbatici goi si giganti, estimati la 3,65 inaltime.
Manusi din aur de dimensiuni uriesesti, expuse in Oro Museum :
![]()
In 1539 Hernando De Soto a mers cu 9 vase in Tampa Bay. Aventurandu-se pe continent, au intalnit numeroase triburi, fiecare condus de un gigant . Pentru protectia conchistadorilor, ei au luat ostatic seful triburilor, numindu-l musafir. Cand nativii si-au dat seama ca a fi musafir inseamna a fi sclav, s-au infuriat si au pornit razboiul condus de Seful Copafi din tribul Apalachee. Dupa saptamani de lupta, seful a fost capturat intr-o batalie langa locul ce va fi numit Tallahassee.
Copafi era descris ca un om de proportii monstruoase. Conchistadorii au intalnit giganti pe masura ce au inaintat pe continent. Rodrigo Ranjel, secretarul particular al lui De Soto a scris un jurnal " Narratives of the Career of Hernando de Soto in the Conquest of Florida : as Told by a Knight of Elvas, and in a Relation by Luys Hernandez de Bidema, Factor of the Expedition "
In 1519, Alonzo Alvarez de Pineda a facut harta zonei de-a lungul Gulf Coast Mexico - Florida -Jamaica, notand strategic numeroasele rauri, zone portuare si pamanturi, toate apartinand regelui Spaniei. Apoi s-a dus la gura raului Missisipi unde a raportat ca a gasit asezari intinse, cu sate locuite de giganti. Dupa ce gigantii s-au dovedit a fi prietenosi, Pineda si echipajul sau s-au stabilit in satele lor pentru odihna si reparatiile vaselor. Pineda noteaza ca existau si alte rase de oameni in afara gigantilor : o rasa de pigmei mititei.
De aici, Pineda a navigat spre Jamaica unde a gasit si mai multi giganti ce locuiau pe insulele de pe coasta Texasului. La intoarcere, el a prezentat guvernatorului spaniol al Jamaicai, Francisco de Garay prima harta si desene ale intregii Gulf Coast. Hartile includeau descrierile lui Pineda despre fantastica rasa de giganti care locuiau in zona. Aceste desene si scrieri sunt acum cunoscute ca Garay's Cedula si sunt arhivate de Martin Fernandez de Navarrete si pot fi gasite astazi in Archivo General de Indias, in Sevilla, Spania.
Francisco Coronado a condus o uriasa expeditie in Sud Westul Americii de Nord, in cautarea celor 7 orase ale Cibola, numite acum El Dorado. Expeditia a trecut pe langa cateva triburi de indieni giganti. Informatia a parvenit pana la noi, datorita consemnarilor lui Pedro de Castaneda, ce a acompaniat expeditia si a tinut jurnalul.
Jurnalul lui Castaneda povesteste cum, ramanand fara provizii, Coronado i-a trimis pe Hernando Alcaron sa gaseasca un rau. Dupa ce aproape si-a distrus navele si a pierdut locul de intalnire cu echipajul, Alarcon s-a hazardat catre gura Colorado River, devenind astfel primul european care a calatorit pe Colorado River, ajungand pana in Grand Canyon. Pe coasta raului, Alarcon si oamenii sai au intalnit o asezare estimata la 200 de uriasi razboinici. Gigantii erau gata de atac, insa Alarcon a calmat situatia oferindu-le cadouri. Acesti giganti au fost mai tarziu categorisiti ca triburi relevante in zona si au fost numiti Cocopa Indians. Inca 1.000 de uriasi ai tribului au fost descoperiti si raportati.
Ca sa nu mai existe dubii : stanga dreapta sunt paturi din foita de aur, pentru atarnat pe perete, compatabile cu dimeniunea Quinn la paturile din ziua de azi. Cea din mijloc e o idee mai mica, dar ... e dotata cu maneci, pentru ca este o bluza din foita de aur, de dimeniuni uriesesti.
![]()
In Letter of Amerigo Vespucci, el scrie ca a navigat pe langa insulele Carraibe, langa coasta Venezuelei. A intalnit giganti pe insula numita azi Curacao : am acostat si am crezut ca insula nu este locuita, pentru ca nu am vazut nici un om. Mergand de-a lungul golfului, am vazut niste urme foarte mari de pasi umani si ne-am gandit ca daca proportiile corespund, ar trebui sa fie niste oameni foarte mari.
Am descoperit o carare ce ne-a dus intr-un sat cu 12 case in care nu am vazut pe nimeni, cu exceptia a 5 femei, doua batrane si trei fete atat de inalte, ca ne-am minunat cu totii. Vespucci si echipajul au fost invitati sa manance si sa bea. In acest timp ei isi faceau planuri cum sa rapeasca cele trei fete exotice, insa totul s-a naruit cand au vazut ce barbati s-au intors la colibele din sat.
In stare de anxietate, Vespucci scrie ca in timp ce ei complotau, 36 de barbati au sosit si ai au intrat in casa in care echipajul lua masa. Barbatii erau atat de inalti incat fiecare dintre ei era mai inalt decat noi, chiar daca ei stateau in genunchi si noi in picioare.
Cand au intrat in casa, echipajul a fost atat de inspaimantat incat s-au gandit ca aici le este sfarsitul. Razboinicii giganti aveau arcuri si sageti si niste lame ca niste sabii. Cand gigantii au vazut statura minuscula a oamneilor, au fost curiopsi sa afle de unde vin si unde se duc. Au comunicat prin limbajul semnelor, ca sunt oameni care aduc pacea si ca au plecat sa vada lumea. Au considerat ca e mai intelept sa nu iste vreo controversa cu uriasii si sa plece rapid pe aceeasi carare pe care au venit in sat. Uriasii insa i-au condus pana la ocean si i-au supravegheat cum se imbarca.
Vespucci si echipajul s-au simtiti mai in siguranta in barcile lor si au tras cateva focuri in aer, cu tunurile. Asta i-a inspaimantat pe giganti, care s-au intors alergand in satul lor, iar Vespucci a calatorit mai departe pe apa. El a numit Curacao " Insula Gigantilor ".
Un scandal a fost intre Oro Museum si niste vizitatori, care au cerut reprezentantilor Oro Museum sa confirme ca au un muzeu artefacte ramase de la uriasi. Evident, Oro Museum a negat cu tarie si a refuzat sa scrie asa ceva in corespondenta cu vizitatorii in cauza, insa artefactele sunt expuse in muzeu si le poate vedea oricine : multi vad, putini pricep .
Asta este presupusul cap mumificat de gigant a carei camasa din aur este expusa mai sus in muzeu. Coroana are dimensiunile taliei unui barbat normal , iar manusile sale din aur ( expuse mai sus in muzeu ) au degete lungi de 25 cm ! Se presupune ca gigantul a fost un rege in vremea sa. Se poate compara in poza, marimea capului mumificat al gigantului, cu silueta umana care apare in dreapta geamului.
![]()
Asta a fost tot, ca nu am mai gasit muzee demne de a fi vizitate in Lima. Mai multe, in noiembrie, cand daca nu apar probleme neasteptate,plec in vacanta in Chile -Bolivia : Atacama Desert - Eduard Avaroa Reserve - Uyuni de Slar - Easter Island - chilean Patagonia.
La poarta m-a intampinat paznicul si a stat cuminte la scarmanat :
Niste pietre de mina pe aleea spre muzeu :
Fondatorul muzeului e Miguel Mujica Gallo, a carui colectie a fost donata statului peruvian, insa muzeul e adminsitrat de Fundatia Miguel Mujica Galoo, de cineva care face parte din familie :
Urmatoarele doua poze sunt facute de mine. Muzeul poate fi impartit in doua : colectia de arme si colectia de artefacte din aur, argint si arama.
Armele lui Napoleon Bonaparte :
Sabia lui Alexandu cel Mare al Rusiei . Aveau expuse si sabiile lui Francisco Pizarro, insa nu am reusit sa le pozez.
Armuri de toate felurile :
Patura de intins pe perete, facuta din placute din aur :
Podoabe din aur :
Zeul decapitator :
Staff God : multa vreme m-am intrebat din ce specie face parte zeul asta care apare peste tot in Sud America ? E destul de stilizat, ca iti poti da seama usor, insa Enciclopedia Britanica zice ca staff God e o figura semiunama dotata cu gheare, cu fata semiumana de felina si cu caninii incrucisati .
Acum a devenit simplu : e un Orange din ceata condusa de madam Isis, descris de catre rapiti, cu exact cu aceleasi atribute si simboluri, in fenomenul OZN ! Zice fenomenul OZN ca Orange e rasa care ne-a creat corpul fizic folosind in principal material genetic de-al lor, plus gene de la toate rasele interesate de cultivarea oamenilor pe planeta asta.
In reprezentarea de pe vasul asta sunt desenati si ochii oblici ( pupile verticale ca felinele ) ale rasei Orange.
Asta e tot staff God, un desen dupa petrogifa gasita la piramidele din Caral si unde se vad in clar caninii crescuti exagerati, intocmai ca la feline. Caral http://filosofiepebordura.blogspot.ca/2014/10/piramidele-din-caral-2.html
Daca cineva mai are dubii : este imposibil sa intelegi istoria, in lipsa cunostintelor temeinice despre fenomenul OZN , simbolistica, cunoasterea textelor vechi si sacre si cunoasterea mitologiei si in lipsa conectarii informatiilor interdisciplinare amintite. E ca si cum ai vrea sa decodezi un text cifrat, caruia nu ii cunosti cheia de decodare : nimic nu va face sens, ci vei vedea un sir de artefacte pe care le categorisesti dupa vechime si cultura din care fac parte.
O sa te uiti la artefactele din muzee, cum ma uit eu la farfuriile de pe tarabele din China Town : pietrele nu iti vor vorbi niciodata, in lipsa cunostintelor elementare mai sus enumerate.Nici nu are rost sa dai banii pe biletele la muzee.
Colier din aur cu reprezentarea lui Staff God :
De aici incolo incepe partea cu adevarat interesanta a artefactelor din muzeu : asta era prezentat in muzeu ca fiind un ornament pentru nas. Singura problema este ca ( si va trebui sa ma credeti pe cuvant, pentru ca nu am avut voie sa fac poze ca sa puteti compara cu artefactele asezate in jurul lui ) .... era imens ! Deschizatura intre cele doua coarne era mai mare decat antebratul meu cu tot cu palma ! Plus ca era intestat cu turcoaze care sunt grele ( culorile alea albastre ) !
Pe bune, care om si-ar putea atarna chestia asta de nas, fara sa isi rupa cartilajul ? Fara sa il traga in jos ? Suspect imi parea ca nimeni dintre vizitatori nu vedea nimic in neregula cu " bijuteria" pentru nas ! I Iar muzeul scrisese pe hartiuta cu seninatate ca e pentru nas : nu avea cum sa il prezinte drept colier, pentru ca se vede clar inchizatoare cu care se atarna de nas.E clar si limpede ca bijuteria gigant e facuta pentru dimensiunea unui .... urias , care au trait si au impanzit planeta, candva, nu foarte demult !
In 1543, guvernatorul Trijulo, Juan del Olmos a facut primele excavatii in incercarea de a verifica legendele vechi despre giganti, care circulau in zona. Ei au sapat in valea in care legendele spuneau ca au trait uriasii si au gasit oase umane uriase, coaste enorme si dinti uriasi si atat de vechi incat erau patati ca si carapacea de broasca testoasa. Pentru prima oara, traditia populara a fost crezuta, iar in 1555 a fost descrisa de istoricul spaniol, Austin de Zarate.
Antonio Francesco Pigafeta, cronicar al lui Magellan in calatoria in jurul lumii, scrie despre sosirea in Bay of San Julian, Argentina, unde au vazut in golf un gigant care dansa gol, sarind si cantand si aruncandu-si cu nisip in cap. Capitanul a ordonat echipajului sa mearga spre gigant si sa ii arate ca semn de prietenie ca si oamenii pot dansa, sari si canta, ceea ce au si facut.
Cand gigantul i-a vazut, s-a minunat si s-a speriat, uitandu-se spre cer, crezand ca echipajul a venit din Rai. Gigantul era atat de inalt, incat cel mai mare dintre oamenii echipajului abia ii ajungea pana la talie, iar vocea sa era atat de puternica precum a unui taur. Avea o fata mare pictata in cercuri rosii si pe cap avea doar cateva fire de par pictat in alb.
Joseph Tarrubia scrie in cartea sa Gigantologia, publicata la Madrid in 1761 ca unele ustensile gasire in Sud America aveau asa o marime enorma, incat puteau fi folosite doar de giganti. Mai spune ca vreo cativa spanioli care au fost in Sud America, i-au spus ca au vazut oameni monstruosi care uneori veneau din asezarile lor din salbaticie si mergeau catre Stramtoarea lui Magellan. Sud Americanii din Patagonia aveau un corp de soldati format din 400 de barbati, iar cel mai scund avea 2,75, iar cel mai inalt 3,35.
William Turner, naturalist decedat in 1568 mentioneaza ca pe coasta Braziliei langa raul Polata , el a vazut un trib de salbatici goi si giganti, estimati la 3,65 inaltime.
Manusi din aur de dimensiuni uriesesti, expuse in Oro Museum :
In 1539 Hernando De Soto a mers cu 9 vase in Tampa Bay. Aventurandu-se pe continent, au intalnit numeroase triburi, fiecare condus de un gigant . Pentru protectia conchistadorilor, ei au luat ostatic seful triburilor, numindu-l musafir. Cand nativii si-au dat seama ca a fi musafir inseamna a fi sclav, s-au infuriat si au pornit razboiul condus de Seful Copafi din tribul Apalachee. Dupa saptamani de lupta, seful a fost capturat intr-o batalie langa locul ce va fi numit Tallahassee.
Copafi era descris ca un om de proportii monstruoase. Conchistadorii au intalnit giganti pe masura ce au inaintat pe continent. Rodrigo Ranjel, secretarul particular al lui De Soto a scris un jurnal " Narratives of the Career of Hernando de Soto in the Conquest of Florida : as Told by a Knight of Elvas, and in a Relation by Luys Hernandez de Bidema, Factor of the Expedition "
In 1519, Alonzo Alvarez de Pineda a facut harta zonei de-a lungul Gulf Coast Mexico - Florida -Jamaica, notand strategic numeroasele rauri, zone portuare si pamanturi, toate apartinand regelui Spaniei. Apoi s-a dus la gura raului Missisipi unde a raportat ca a gasit asezari intinse, cu sate locuite de giganti. Dupa ce gigantii s-au dovedit a fi prietenosi, Pineda si echipajul sau s-au stabilit in satele lor pentru odihna si reparatiile vaselor. Pineda noteaza ca existau si alte rase de oameni in afara gigantilor : o rasa de pigmei mititei.
De aici, Pineda a navigat spre Jamaica unde a gasit si mai multi giganti ce locuiau pe insulele de pe coasta Texasului. La intoarcere, el a prezentat guvernatorului spaniol al Jamaicai, Francisco de Garay prima harta si desene ale intregii Gulf Coast. Hartile includeau descrierile lui Pineda despre fantastica rasa de giganti care locuiau in zona. Aceste desene si scrieri sunt acum cunoscute ca Garay's Cedula si sunt arhivate de Martin Fernandez de Navarrete si pot fi gasite astazi in Archivo General de Indias, in Sevilla, Spania.
Francisco Coronado a condus o uriasa expeditie in Sud Westul Americii de Nord, in cautarea celor 7 orase ale Cibola, numite acum El Dorado. Expeditia a trecut pe langa cateva triburi de indieni giganti. Informatia a parvenit pana la noi, datorita consemnarilor lui Pedro de Castaneda, ce a acompaniat expeditia si a tinut jurnalul.
Jurnalul lui Castaneda povesteste cum, ramanand fara provizii, Coronado i-a trimis pe Hernando Alcaron sa gaseasca un rau. Dupa ce aproape si-a distrus navele si a pierdut locul de intalnire cu echipajul, Alarcon s-a hazardat catre gura Colorado River, devenind astfel primul european care a calatorit pe Colorado River, ajungand pana in Grand Canyon. Pe coasta raului, Alarcon si oamenii sai au intalnit o asezare estimata la 200 de uriasi razboinici. Gigantii erau gata de atac, insa Alarcon a calmat situatia oferindu-le cadouri. Acesti giganti au fost mai tarziu categorisiti ca triburi relevante in zona si au fost numiti Cocopa Indians. Inca 1.000 de uriasi ai tribului au fost descoperiti si raportati.
Ca sa nu mai existe dubii : stanga dreapta sunt paturi din foita de aur, pentru atarnat pe perete, compatabile cu dimeniunea Quinn la paturile din ziua de azi. Cea din mijloc e o idee mai mica, dar ... e dotata cu maneci, pentru ca este o bluza din foita de aur, de dimeniuni uriesesti.
In Letter of Amerigo Vespucci, el scrie ca a navigat pe langa insulele Carraibe, langa coasta Venezuelei. A intalnit giganti pe insula numita azi Curacao : am acostat si am crezut ca insula nu este locuita, pentru ca nu am vazut nici un om. Mergand de-a lungul golfului, am vazut niste urme foarte mari de pasi umani si ne-am gandit ca daca proportiile corespund, ar trebui sa fie niste oameni foarte mari.
Am descoperit o carare ce ne-a dus intr-un sat cu 12 case in care nu am vazut pe nimeni, cu exceptia a 5 femei, doua batrane si trei fete atat de inalte, ca ne-am minunat cu totii. Vespucci si echipajul au fost invitati sa manance si sa bea. In acest timp ei isi faceau planuri cum sa rapeasca cele trei fete exotice, insa totul s-a naruit cand au vazut ce barbati s-au intors la colibele din sat.
In stare de anxietate, Vespucci scrie ca in timp ce ei complotau, 36 de barbati au sosit si ai au intrat in casa in care echipajul lua masa. Barbatii erau atat de inalti incat fiecare dintre ei era mai inalt decat noi, chiar daca ei stateau in genunchi si noi in picioare.
Cand au intrat in casa, echipajul a fost atat de inspaimantat incat s-au gandit ca aici le este sfarsitul. Razboinicii giganti aveau arcuri si sageti si niste lame ca niste sabii. Cand gigantii au vazut statura minuscula a oamneilor, au fost curiopsi sa afle de unde vin si unde se duc. Au comunicat prin limbajul semnelor, ca sunt oameni care aduc pacea si ca au plecat sa vada lumea. Au considerat ca e mai intelept sa nu iste vreo controversa cu uriasii si sa plece rapid pe aceeasi carare pe care au venit in sat. Uriasii insa i-au condus pana la ocean si i-au supravegheat cum se imbarca.
Vespucci si echipajul s-au simtiti mai in siguranta in barcile lor si au tras cateva focuri in aer, cu tunurile. Asta i-a inspaimantat pe giganti, care s-au intors alergand in satul lor, iar Vespucci a calatorit mai departe pe apa. El a numit Curacao " Insula Gigantilor ".
Un scandal a fost intre Oro Museum si niste vizitatori, care au cerut reprezentantilor Oro Museum sa confirme ca au un muzeu artefacte ramase de la uriasi. Evident, Oro Museum a negat cu tarie si a refuzat sa scrie asa ceva in corespondenta cu vizitatorii in cauza, insa artefactele sunt expuse in muzeu si le poate vedea oricine : multi vad, putini pricep .
Asta este presupusul cap mumificat de gigant a carei camasa din aur este expusa mai sus in muzeu. Coroana are dimensiunile taliei unui barbat normal , iar manusile sale din aur ( expuse mai sus in muzeu ) au degete lungi de 25 cm ! Se presupune ca gigantul a fost un rege in vremea sa. Se poate compara in poza, marimea capului mumificat al gigantului, cu silueta umana care apare in dreapta geamului.
Asta a fost tot, ca nu am mai gasit muzee demne de a fi vizitate in Lima. Mai multe, in noiembrie, cand daca nu apar probleme neasteptate,plec in vacanta in Chile -Bolivia : Atacama Desert - Eduard Avaroa Reserve - Uyuni de Slar - Easter Island - chilean Patagonia.