Joburile in Canada

In Canada, business-urile continua sa concedieze din personal : General Motors concediaza pana la 1.000 persoane de la fabrica din Oshawa in acest an.


In schimb, General Motors planuieste sa cheltuiasca bilioane de dolari ca sa isi sporeasca afacerea in USA.

Disperarea de pe piata muncii e atat de mare, incat angajatorii au inceput sa aiba pretentii din ce in ce mai aberante si mai invazive in viata amaratului care se vinde pentru un salariu.


Un barbat din Ontario a fost refuzat de la un job, din cauza raportului de credit . Raportul de credit e un soi de czier fiscal, in care esti punctat in functie de cat de bun platnic esti. Cu cat te indatorezi mai mult, cu atat iti creste scorul si esti mai bine vazut.


Barbatul a primit o oferta de job ca sfatuitor de asigurari de la  TD Insurance Meloche Monnex. Salriul de inceput era de 52.000 $  pe an - cea mai buna oferta pe care a primit-o dupa cateva joburi la alte nume mari in industria de asigurari . Barbatul a ales sa ramana anonim, de frica sa nu  ramana cu tinicheaua atarnata de coada si sa fie refuzat si de alte companii de asigurari unde isi va cauta de munca.

Oferta de job primita a fost conditionata de prezentarea cazierului si a cazierului fiscal, asa ca a fost nevoit sa semneze autorizatia bancii de a controbai prin trecutul sau fiscal. Doua saptamani mai tarziu, TD l-a sunat sa-l anunte ca isi retrage oferta, bazat pe cazierul fiscal, din cauz aca avea un credit scor nefavorabil.

Pentru ca nu mai avea de munca din luna august, omul nu si-a platit cateva facturi. El are un credit imobiliar si un credit pentru masina, plus inca o datorie estimata la 14.000 $. Barbatul spune ca a fost penalizat pentru ca nu a avut job pentru o vreme.


TD a confirmat ca procedura de verificare a cazierului fiscal face parte din procedura de angajare. Barbatul a ajuns sa primeasca jobul, asa cum se practica in Canada big time : pe  pile . Pila i-a fost un prieten .


Tehnic este legal sa ceri cazierul fiscal, pentru ca nu exista nici o lege care sa interzica asta, insa din punct de vedere moral este injust. In opinia patitului, toata povestea arata ca o discriminare .
     Evident ca totul este o mare mizerie, la fel cum este si interviul de angajare . Ca la interviul ala esti intrebat o gramada de chestii care nu au nici o legatura cu meseria ta, ci doar vor sa verifice cat de bine stii sa minti ( pentru ca nu pot angaja pe cineva care va fi sincer cu clientii , ca astia ar da faliment in no time ). 
Practic, este irelevant ce caracter am, daca mi-am platit facturile, ori de cate ori ma cert cu nevasta. Tot ce ar trebui sa conteze pentru un angajator, este cat de bine stiu sa imi fac meseria si cati bani ii cer pentru asta. Atat. 
Nu abureli cu lucrul in echipa, comunicare and shit ( daca fiecare isi face meseria, nu ar trebui sa existe nici o problema si nici o necesitate de " sa ne cunoastem mai bine si sa ne imbatam o data pe luna la sedintele de grup ). Ca oricum, daxca ma angajeaza si nu imi fac bine treaba, voi fi data afara cu suturi in cur : deci nu exista nici o nevoie reala de a freca omul cu intrebari inutile la interviurile pentru joburi. 

TD declara pentru ziar ca politica lor de angajare ( e una cretina ) spune ca atunci cand o persoana imprumuta bani sau cere pentru prima oara un credit, pe numele sau este creat un dosarel de credit. Dosarul este manageriat de Equifax Canada sau Trans Union Canada, doua agentii majore raportoare de credit. 
     Rapoartele sunt regulat up-datate cu informatiile trimise de banci si alti camatari si legate de istoria platilor si datoriilor pe care le faci. TransUnion sustine pana in panzele albe in folosirea rapoartelor financiare cand determina daca o persoana e angajabila. 

Deci omul are datorii, mai e si somer disperat sa gaseasca de munca, insa refuzi sa il angajezi pentru ca ... are nevoie de bani ! Da' ce crezi, ca angajatii tai lucreaza de dragul tau si nu pentru salariu ?
Cu ce sa isi plateasca amaratul datoriile, daca nimeni nu mai vre asa il angajeze, din cauza ca are datorii neplatite ?


In USA, in California, Connecticut, Hawaii, Illinois, Orgon, Vermont si Washington s-a introdus legislatie care limiteaza folosirea cazierului fiscal atunci cand se determina daca o persoana este potrivita pentru un job. 

New York City a anuntat recent ca legislatorii se pregatesc sa treaca un proiect de lege care interzic angajatorilor sa ceara cazierul fiscal de la persoanele care aplica pentru joburi.


Agentiile de recrutare spun ca micile companii si-au crescut cererile pentru cazierul fiscal, ca o cale de a evita "greselile costisitoare " intr-o lume post-recesiune.


Credit scorul este o tzeapa absoluta. Singurul scop este de a calcula cat de profitabil este cineva si nu de a calcula cat este de responsabil. Credit scorul nu are nimic de-a face cu un bun management al banilor si ar trebui folosit doar de camatari, daca chiar vor asta.

De exemplu :
-- Daca iti inchizi contul din banca sau cartile de credit, iti scade scorul ( esti pedepsit )
-- Daca nu folosesti imprumutul de pe cartile de credit, iarasi esti depunctat
-- Daca folosesti cartile de credit, dar platesti in fiecare luna intreaga suma datorata, iarasi iti scade scorul, pentru ca banca nu face bani de pe urma ta ( ca ti-ai platit datoria la timp )
-- Prea multe verificari ale credit scorului te depuncteaza din nou.

Acum, ce te ajuta sa cresti scorul ? Plateste doar minimum in fiecare luna, din banii imprumutati de pe carte ade credit si asta iti va imbunatati scorul de credit, chiar daca sfatuitorul tau financiar iti va spune ca inseamna un prost management al banilor. 
Sa ai o gramada de carti de credit diferite, va imbunatati de asemene acredit scorul, dar te va lasa descoperita in calea fraudelor.


In conditiile in care este foarte dificil de gasit un job, chiar si pentru oamenii cu experienta in munca, pentru tinerii absolventi e ceva la limita imposibilului. In special pentru ca nici nu isi cunosc meseria, ca al scoala freaca menta big time , dar nu ii invata aproape nimic.
      Scolile s-au transformat in locuri in care plozii sunt paziti cat parintii sunt la munca, iar universitatile s-au transformat in fabrici de diplome, exact ca in Romania. 

Puradeii canadieni habar nu au pe ce lume traiesc, cine e seful statului si carei tari Canada ii este vasal :


Global News' Mark Carcasole a vrut sa vada cati plozi o recunosc pe regina Elisabeth II pe bancnota de 20 dolari canadieni. Nu prea multi !

Majoritatea plozilor admit ca habar nu au cine e tanti desenata pe bani . Prespun ca e o doamna batrana ? a zis un puradel , ridicand din umeri.


Daca joburi nu avem disponibile pentru tinerii absolventi ... avem abureala cat cuprinde, ca sa-i prostim sa cumpere diplomele universitare canadiene, supraevaluate si ele ( dupa USA, cele mai scumpe din lume ) : universitatile cica se adapteaza la cerintele pietei, care cere ... "soft skills"


Faptul ca iti cunosti meseria nu mai e suficient pentru angajatori, declara Maureen Loweth, decanul Centre for Business de la Geroge Brown College , care a survolat in ultimul an, angajatorii din zona Torontestiului . Soft skills sunt adesea amintire si e nevoie de un mare grad de competenta.

Soft skills-urile sunt ultima gaselnita a corporatiilor din North America si chiar sunt luate in serios. Pe romaneste vorbind, soft skillsurile nu sunt nimic altceva decat limbarnita, gargara. Trebuie sa fii capabil sa vorbesti ore in sir fara sa spui nimic, asta e la foarte mare cautare in Canada. E un fel de limba de lemn cu termeni specifici, dar care nu spun nimic, nu duce la nici un rezultat. 
    Managerii canadieni fac sedinte peste sedinte ( obligatorii ) in care nu se decide nimic, nu se stabileste nimic, ci doar se pierde vremea cu gargara. Atat de rau sufera de limbarnita, incat pur si simplu nu mai au timp sa isi faca joburile ( si nu ii lasa nici pe cei din jur sa o faca ), din cauz aca ei trebuie sa tina sedinte si sa vorbeasca si sa vorbeasca ... despre nimic !  
     N-au nici o treaba cu jobul lor, sunt complet incapabili sa si-l faca, totul e un haos si o dezorganizare indescriptibila in firma lor, dar ei vorbesc si vorbesc ...Stai in sedinta si joci Angry Birds pe telefon pe sub masa, in timp ce dai din cap aprobator in timp ce ii injuri in gand de toti mortii ma'sii, iar candienii vorbesc si vorbesc ore in sir ...  La finalul sedintei ... cum a fost, asa ramane !
     Astia in Romania ar fi fost combinatori la coltul strazii si mai mult de un job de paznic de noapte nu le-ar fi dat nimeni, pentru ca nu stiu sa faca nimic, ci doar sa vorbeasca gargara cu care au fost indopati in scoli.

Prin urmare, scolile canadiene s-au adaptat la cererea pietei si au inceput sa introduca noi cursuri de gargara : comunicare, munca in echipa, serviciu cu clientii si rezolvare de probleme. Un soi de filosofia nimicului.


Alte colegii isi scresc cota in ochii prostilor, introducand cursuri de gargara in colaborare cu angajatorii. 
Vancouver's British Columbia Institute of Technology si SPA Canada au colaborat recent cu un liceu ca sa dezvolte cursuri cu proiecte din viata reala, in care sa invete elevii sa lucreze in echipa, sa gandeasca critic si sa fie pregatiti pentru sclavageala de la job.
     
Ei vor ca oamenii sa fie capabili sa se prezinte bine, sa poata comunica si scrie, spune Robin Hemmingsen, decan la BCTI's business school.


Si dupa ce iti cumperi diploma de facultate pe bani grei, tot vanzator la fast-food vei sfarsi, pentru ca vei intelege scump si pe piela ta, ca nimeni nu are nevoie de absolventi fara experienta in munca, in conditiile in care angajati cu experienta, plozi de crescut si rate de platit, plang pe la usile firmelor sa-i angajeze pe orice suma, numai sa-i angajeze !


Primarul John Tory a anuntat un parteneriat cu Starbucks Canada, ca sa puna mai multi oameni din Toronto la munca. Primarul roaga pe cei de la Starbucks sa catadixeasca sa angajeze mai multi absolventi - 10 % dintre vanzatorii de cafea .


Asta se va traduce in 150 de oportunitati de joburi , la minimum 20 de ore / saptamana ( part-time, ca sa aiba absolventii bani macar de o cafea la Starbucks ) ... 

Primarul spune ca nu se va opri aici, pentru ca nu e suficient. Primarul a anuntat ceea ce el a numit " Provocarea de 10 procente a primarului " . El vrea ca si alte businessuri sa urmeze modelul Statbucks si sa angajeze o persoana tanara la fiecare 10 angajati. 

" Cunosc ca angajatorii au muschi si inima. Am nevoie ca ei sa faca un pas inainte si sa isi arate muschii " Da' poate ca angajatorii aia nu's atat de exchibitionisti precum presu[pune primarul .Zic si eu ...
" O sa ma prezint personal la orice loc de munca si sa multumesc oricarui angajator care accepta provocarea mea ", a declarat primarul. Chestia asta miroase a disperare. Atunci cand nu ai solutii concrete de rezolvare a problemei economice, incepi si te milogesti la unul si la altul sa-ti de ao mana de ajutor, ca sa nu intri cu totul in rahat.


Pe alta parte, propaganda umbla la creierasul absolventilor de universitati care vand cafea la fast-food si incearca sa le vanda povesti romantate pentru prostii care nu inteleg pe ce lume traiesc. North America e patria visului american , unde populatia e amarata, insa toti cred ca pot deveni urmatorul Donald Trump : totul e sa vrei si sa ... citesti carti de dezvoltare personala , care aici prind foarte bine la prosti. 
    Evident, cartile si cursurile alea nu te invata nimic concret, nu iti dau nici o reteta de business, nimic ! Doar iti vand sperante si iti iau o gramada de bani pentru asta. Miscarea de dezvoltare personala e noua religie a societatii nord-americane, imbecilizata de atata  propaganda si minciuna.

Ca sa mobilizeze tinerii sa vanda mai cu speranta cafea si hamburgeri la Mc'Donalds, in timp ce viseaza ca se vor imbogati, l-au scos in fata pe proprietarul lantului de cafenele Second Cup, ca sa povesteasca frumos si cosmetizat, despre cum a ajuns el bogatas, in timp ce cersea pe strada si era homless. Daca el aputut, si voi puteti si uite asa se va umple Canada de multimilionari.



Omul povesteste cum era el cersetor si om al strazii in Toronto, pana cand cineva i-a spus ca este un foarte bun vanzator si de atunci totul s-a schimbat in viata lui si a devenit fondatorul lantului de cafenele Second Cup.


O'Dea spune ca a devenit alcoolic la 13 ani si din cauza abuzurilor de substante a trai pe strazi cand avea 20 de ani si uneori cersea bani ca sa isi cumpere alcool si spunand ca maine o sa-si ia un job si o sa isi faca o familie, doar ca acel maine intarzia sa vina.

Intr-o zi el s-a decis sa schimbe situatia.


Zilele trecute O'Dea a impartit povestea lui la United Way eveniment in Kamloops, British Columbia, ca sa stranga fonduri pentru United Way Youth Initiative Grants. El spune ca spera ca povestea lui va inspira si pe alti tineri sa creada in ei insisi. 

Dar problema tinerilor nu este ca nu cred in ei insisi, ci ca nu gasesc joburi si nu au nici o sansa pe piata muncii, indiferent cat de pregatiti ar fi ei ! In plus, nenea asta omite sa vorbeasca fix despre esential : cum a ajuns el din cersetor, mare patron de lanturi de cafenea ? 
     Nu de alta, dar sunt o gramada de tineri increzatori in ei insisi, dar tot hamburgeri la Mc'Donalds vand ...  Plus ca acum 50 de ani conditiile economice erau cu totul altele decat cele de acum si corporatiile nu detineau monopolul pe piata : comparam mere cu pere.


O' Dea povesteste cum a economisit 1.000 $ si a inceput un business prin posta. Paia cum 50 de ani, 1.000 $ erau o gramada de bani si putin probabil ca i-a facut din cersetoria de la coltul strazii.


Dupa ce a fondat lantul de cafenele Second Cup, a fondat si Proshred Security, o companie ce a fost pionier in industria distrugerii de documente. Compania a devenit curand o organizatie internationala cu francize ce opereaza in Canada, Europa si USA. 

Pai in zilele noastre in Canada, micile afaceri dau faliment pe capete, iar cele care supravietuiesc, traiesc de la luna la luna ( am pus mai demult statistica pe blog ), nici pomeneala sa se transforme in ditamai corporatiile internationale !


Povestea inspirationala a lui O'Dea a fost spusa in cartea " Cand tot ce ai este speranta " , in care povesteste si despre cele 4 ori cand a fost violat : o data de o femeie in varsta, alta data de un politist si de doua ori de bunii preoti catolici. 

Dupa ce a devenit un om de afaceri de succes, O'Dea a vrut sa dea ceva inapoi comunitatii si a inceput sa serveasca in conducerea asociatiilor de caritate si non-profit. A infiintat Street Kids International, o organizatie care ajuta plozii fara casa din lumea a treia, oferindu-le programe de educatie. 

O'Dea a spus audientei ca atunci cand a fondat Street Kids International a aflat ca 23 % dintre plozii de pe strada din lumea a treia mureau de SIDA si a decis sa faca un film numit " tintind 40 de milioane de plozi ", ca ajutor sa-i educe.
Mesajul sau a fost " Tu poti face diferenta " si noi toti, doar atat de usor am fi putut fi fatati in Sierra Leone ( cum ziceam, ma'ta e proasta, ca se apuca de fatat plozi intr-o tara de mizerie)...