Coasta de Sud

Inapoi in Lima ! Judecand dupa ceata de deasupra oarasului, nu poate fi decat Lima ...

Daca exista o problema in Peru, apoi e transportul , conexiunea dintre o zona si alta. Pana si zborurile interne sunt extrem de prost conexate, incat esti fortat sa te intorci mereu in Lima si sa te tot invarti in jurul cozii.
Daca mergi cu autocarul, apoi iti ia zile intregi si cand esti sclav canadian, ai concediul mai limitat decat orice natie de pe lumea asta. Cand timpul e o problema, iei avionul si platesti mai mult, ca noi nu suntem europeni sa avem concediu de doua luni .
Erau unii turistii preafericiti, care isi permiteau sa isi ia concediu de cate 1-2 luni in Peru : eh, pasarea, malai viseaza ...

Din Lima se merge cu autocarele companiei Cruz del Sud, pe Coasta de Sud ( Paracas - Nasca -Ica ) : sediul din Lima . Daca ma intrebati pe mine, pot calatori si cu roaba, ca nu tin la confort : tot ce ma intereseaza e sa mearga repede.
Omul Meu tine la confort , asa ca am luat autocarele pentru turisti, alea cu lux si tot confortul, dar care merg ca melcii, ca's monitorizate de politie prin GPS, ca nu cumva sa depaseasca viteza legala.

Cruz del Sur, compania ce amai laudata de turisti, si care e o varza totala. Astia nu raspund la emailuri, situl lor e verza, ca nu am reusit sa ne rezervam bilete online si am fost nevoiti sa platim o agentie de turism sa le rezerve pentru noi. Intre timp, le-a mers si lor saitul si asa ne-am trezit cu doua randuri de bilete de fiecare.
Nu va imaginati ca au catadixit sa raspunda la emailuri si sa rezolve problema ! Un singur email in spaniola am primit, ca mda, o sa vedem . Si am vazut : n-au facut nimic si ne-au taxat de doua ori ( ce intra in buzunarul lor ... nu mai iese ). Noroc cu cei de la VISA, care ne-au dat banii inapoi ! Sa n-aveti incredere in Cruz del Sur, ca astia lucreaza in cel mai pur stil romanesc !

In autocarele lor nu te urci decat dupa ce le arati pasaportul ...

... ii lasi sa iti cotrobaie in bagaje si le permiti sa te verifice cu detectorul de metale .

Si dupa ce te asezi in autocar, vine unul din angajati si te filmeaza unde te-ai asezat. Mai lipsea sa ne amprenteze si eram ca aia din arestul politiei !

In sfarsit, suntem gata de drum :

Mergem spre sud ( cred eu ... ) , pe malul oceanului, spre desert ( o parte din Atacama ) :

dune de nisip alb :

Ca orice iubitor de deserturi, am o fascinatie pentru dunele de nisip :

Nu e nimic mai exciting decat sa simti desertul : nu e atat o chestie de imagini, cat de senzatii. E un feeling aparte, pe car enu are rost sa il descriu in cuvinte, ca e ca si cand as incerca sa descriu gustul ciocolatei, cuiva care nu a mancat niciodata ciocolata. E nevoie sa mergeti in desert ca sa simtiti desertul, ori discutia e inutila.

Zonele amenajate erau tarcuri pentru o anumita specie de turisti, d'aia pentru care vacanta inseamna mancare-bautura si zacut cu burta la soare in tarcul hotelului.

Au si nume : plaja misterioasa !

Astea sunt tarcuril in cauza. O sa mor din lume si n-am sa pot intelege cum pot sta aia cate 10 zile, o saptamana in tarcuri fara sa ia sedative ca pe bomboane ? Dupa 2 zile m-as urca pe pereti, as face ca toate visele, de frustrare ca sunt atat de multe lucruri de vazut, de explorat , iar eu stau ca arestata in tarc si ma uit in sus ( si am mai si platit o gramada de bani pentru asta ).
Si cu fac cu creierul in vremea asta, ii dau shut down ? Nici acum nu pricep.

Alta plaja, alte tarcuri. Se pare ca asta e genul de vacanta main-stream : zacutul in tarc. Da' ce, astia nu se pot odihni acasa in patul lor, ca eu asa fac ? Ce nevoie sa ai sa te odihnesti in tarc ?

Tarcurile de lux. Deci nu pot sa cred ca exista oameni care vin in Peru si nu se duc sa vada toate minunatiile din tara asta, ci prefera sa stea incuiati in tarc ! Astia imi pun creierul pe off .