In centrul La Paz-ului ...
... e celebra Calle de Sagarnaga ...
... unde se vinde artizanat pentru turisti .
Aproape toti vanzatorii " traditionali " ( cholita, in poza asta ), tricotau, crosetau sau torceau lana , manual, cu fusul ( cum se procedeaza in satele romanesti ).
Asta era un barbat traditional, care tricota pe Salle de Sagarnaga :
Spre deosebire de peruani, bolivienii erau onesti cu turistii. N-am vazut sa vanda tot felul de materiale,pe post de lana de alpaca. Daca bolivianul zicea ca e aplaca, apoi alpaca era.
In buna traditie sud-americana, preturile nu erau afisate nicaieri si se fixau in functie de cum cantareau din ochi clientul :
La intrare in magazin ne intampina chiar alpacaua : sa fim siguri ca marfa e pe bune si nu contrafacuta .
Cholita torcea cu fusul ! Lana de alpaca, of course ...
In zona strazii cu artizanat nu se circula cu masinile. Oricum strada era foarte ingusta si era plini de turisti care cascau gura :
Era o zona de cateva stradute, in care se circula doar pietonal.
Birourile de turism erau peste tot. Noi am fost pe punctul de a abandona restul de vacanta in Peru, ca sa mergem prin Bolivia fara rezervare, fara nimic. Atat de fascinanta ni s-a parut tara asta, incat am regretat ca ne-am luat vacanta in Peru.
Singurul lucru ce ne-a impiedicat sa nu ne mai intoarcem in Peru, era ca aveam rezervata vizita la Cabrera Museum si nu am vrut sa renunt in ruptul capului la el, ca asta a fost motivul pentru care mi-am luat vacanta in Peru, in primul rand.
Am fi vrut sa ajungem la Salar de Uyiuni, insa nu am avut atat de multe zile de vacanta incat sa ne permitem luxul asta ( ne-ar fi luat 2 zile din La Paz, ca sa vizitam salinele astea ).
In spatele pietei de artizanat ...
... incepea zona pietei pentru localnici :
Peste tot pe strazi erau vanzatori de tot felul. De la cartofi ( vreo 300 de specii ), pana la mancare gatita.
Ne spuneau bolivienii ca pentru fiecare fel de mancare exista o specie de cartofi potrivita. Adica nu poti gati cu aceiasi cartofi, orice fel de mancare ... de cartofi. Au si o tehnica speciala de uscare a cartofilor si ii pot pastra zeci de ani in perfecta stare. Fata de la receptia hotelului ne-a spus ca nbunica ei este xeperta in cartofi si inca mananca din niste cartofi uscati si pusi la pastrare ... acum 30 de ani !
Nu am vazut hale amenajate pnetru piata : totul se vinde in strada, de la verdeata pana la peste si carne.
Mancare de la localurile pentru indigeni : de la restaurante cumpara doar turistii si bogatasii.
Traditional, cartofii se cultivau in Peru si Bolivia la altitudini mari, printr-o tehnica speciala : se sapau santuri intre randurile de cartofi, care se captuseau cu un strat de lut. Santul se umplea cu apa, care in timpul zilei absorbea caldura solara ( lutul se incalzea bine ), iar in timpul noptii, lutul elibera caldura in pamant , iar cartofii nu inghetau.
Partea amuzanta este ca in mod traditional obtineau recolte de 10 ori mai mari decat prin tehnicile de agricultura moderna, si acum specialistii bolivieni le studiaza, in speranta ca vor reusi sa creasca productia de cartofi.
In zona pietei era taraba langa taraba, intr-un haos controlat : langa taraba cucartofi era taraba cu ziare, apoi taraba cu peste si langa ea, cea cu adidasi contrafacuti si haine chinezesti. Gaseai tot ce vrei, intr-un singur loc.
Cum ziceam, pestele se vinde ala taraba, in strada :
... e celebra Calle de Sagarnaga ...
... unde se vinde artizanat pentru turisti .
Aproape toti vanzatorii " traditionali " ( cholita, in poza asta ), tricotau, crosetau sau torceau lana , manual, cu fusul ( cum se procedeaza in satele romanesti ).
Asta era un barbat traditional, care tricota pe Salle de Sagarnaga :
Spre deosebire de peruani, bolivienii erau onesti cu turistii. N-am vazut sa vanda tot felul de materiale,pe post de lana de alpaca. Daca bolivianul zicea ca e aplaca, apoi alpaca era.
In buna traditie sud-americana, preturile nu erau afisate nicaieri si se fixau in functie de cum cantareau din ochi clientul :
La intrare in magazin ne intampina chiar alpacaua : sa fim siguri ca marfa e pe bune si nu contrafacuta .
Cholita torcea cu fusul ! Lana de alpaca, of course ...
In zona strazii cu artizanat nu se circula cu masinile. Oricum strada era foarte ingusta si era plini de turisti care cascau gura :
Era o zona de cateva stradute, in care se circula doar pietonal.
Birourile de turism erau peste tot. Noi am fost pe punctul de a abandona restul de vacanta in Peru, ca sa mergem prin Bolivia fara rezervare, fara nimic. Atat de fascinanta ni s-a parut tara asta, incat am regretat ca ne-am luat vacanta in Peru.
Singurul lucru ce ne-a impiedicat sa nu ne mai intoarcem in Peru, era ca aveam rezervata vizita la Cabrera Museum si nu am vrut sa renunt in ruptul capului la el, ca asta a fost motivul pentru care mi-am luat vacanta in Peru, in primul rand.
Am fi vrut sa ajungem la Salar de Uyiuni, insa nu am avut atat de multe zile de vacanta incat sa ne permitem luxul asta ( ne-ar fi luat 2 zile din La Paz, ca sa vizitam salinele astea ).
In spatele pietei de artizanat ...
... incepea zona pietei pentru localnici :
Peste tot pe strazi erau vanzatori de tot felul. De la cartofi ( vreo 300 de specii ), pana la mancare gatita.
Ne spuneau bolivienii ca pentru fiecare fel de mancare exista o specie de cartofi potrivita. Adica nu poti gati cu aceiasi cartofi, orice fel de mancare ... de cartofi. Au si o tehnica speciala de uscare a cartofilor si ii pot pastra zeci de ani in perfecta stare. Fata de la receptia hotelului ne-a spus ca nbunica ei este xeperta in cartofi si inca mananca din niste cartofi uscati si pusi la pastrare ... acum 30 de ani !
Nu am vazut hale amenajate pnetru piata : totul se vinde in strada, de la verdeata pana la peste si carne.
Mancare de la localurile pentru indigeni : de la restaurante cumpara doar turistii si bogatasii.
Traditional, cartofii se cultivau in Peru si Bolivia la altitudini mari, printr-o tehnica speciala : se sapau santuri intre randurile de cartofi, care se captuseau cu un strat de lut. Santul se umplea cu apa, care in timpul zilei absorbea caldura solara ( lutul se incalzea bine ), iar in timpul noptii, lutul elibera caldura in pamant , iar cartofii nu inghetau.
Partea amuzanta este ca in mod traditional obtineau recolte de 10 ori mai mari decat prin tehnicile de agricultura moderna, si acum specialistii bolivieni le studiaza, in speranta ca vor reusi sa creasca productia de cartofi.
In zona pietei era taraba langa taraba, intr-un haos controlat : langa taraba cucartofi era taraba cu ziare, apoi taraba cu peste si langa ea, cea cu adidasi contrafacuti si haine chinezesti. Gaseai tot ce vrei, intr-un singur loc.
Cum ziceam, pestele se vinde ala taraba, in strada :