Din Cusco trebuie sa iei un taxi si sa mergi vreo jumatate de ora ...
... pana in gara din Poroy, de unde iei Vistadome spre Macchi Picchu. Exista gara si in Cusco , insa au dezafectat-o, pentru ca idiotii nu erau in stare sa treaca pestecale aferata cu masina, fara sa-i calce trebul. Cum erau din ce in ce mai multe accidente, au preferat sa desfiinteze gara, spre marea " satisfactie" a turistilor, care trebuie sa plece spre Poroy pe la 5 dimineata.
In Peru, in zonele de la altitudine mare, cum rasare soarele, cum e lumina ca la pranz.
Asta e gara din Poroy, unde un sandvis sau o apa costa la fel de mult ca in Toronto.
Eu abia stateam pe picioare din cauza raului de altitudine, imi era greu si sa articulez cuvintele si caram dupa mine tubul de oxigen. Restul oamenilor, inclusiv Omul Meu pareau mult mai functionali decat mine, care abia asteptam sa urc in tran si sa coboram la 2.400 metri altitudine in Macchi Picchu, ca sa pot si eu respira mai usor. Toti m-au asigurat ca la Machhu Picchu se poate respira fara probleme, pentru ca e " foarte jos" .
Biletele de tren costa cat nu face : 100 $ USA pentru o calatorie doar dus, de 90 km ! Pai costa mai mult decat in Canada ! Exista si trenuri pentru populatia locala, trenuri ce arata exact la fel ca trenurile personal din Romania, insa daca nu esti localnic, nici macar nu iti vand bilete si nu ti se permite sa urci in treburile lor.
In trenurile din Peru ...
... te urci doar cu pasaportul in mana :
In biletul de tren sunt incluse felicitarile, masa si dansul ( o sa vedeti mai sos tot circul ), iar trenul are ferestre peste tot, inclusiv in tavan, pentru ca peisajul e spactaculos.
Serviciile oferite sunt impecabile, iar personalul trenului e la dispozitia turistilor, pentru orice moft.
Asa arata vagonul de la Vistadome :
... unde ne-au servit micul dejun traditional : pankakes de quinoa si niste capsuni modificate genetic si o banana mica. Si au servit cea mai gustoasa cafea ever : Pachamama cafe. I-am intrebat ce marca de cafea ne-au servit, am cumparat-o si eu din supermarket din Lima, pentru prietenii nostri cafegii si au fost incantati.
Unul din prieteni isi face cafea dupa reguli artistice, cu nu's ce aparate speciale de facut cafea ( ca alea mainstream fac cafea proasta. Si la fel de proasta e si de cumparat din cafenelele din Canada ) . I- am dus si lui Pachamama cafe si a zis ca e una din cele mai bune cafele pe care le-a baut vreodata. Pentru amatorii curiosi, asta e cafeaua : preparata cu Aeropress isi merita fiecare banut, ca e pacat sa fie risipita pe filtrul clasic de cafea. De scumpa, era scumpa si in Peru ( 10 $ / 250 grame . Eu am cumparat varianta cu boabe intregi )...
http://www.amazon.com/Cafe-Britt-Pachamama-Organic-Ground/dp/B000JWOQKO
Toti muntii si dealurile din Cusco pana in Macchu Picchu erau plini de urme ale vechilor terase facute de zei , pe care populatia cultiva plante.
Satulet imediat langa Cusco :
Arata exact ca satele romanesti ( chiar mai bine decat multe dintre ele ) :
Foarte multe case si ziduri erau facute din caramizi de lut nears :
Aveau cirezi intregi de vite si oi, scoase la pascut :
Pe aici se schimba macazul ca in Romania : cu oprire, dat jos din tren sis chimbat macazul, ca o luam la vale, pe alta linie.
Cam de pe aici intram in Sacred Valley :
La 3.000 peruanii cultiva porumb :
La intrare in Ollantetambo ...
... toata lumea se agita sa pozeze cabanele pentru alpinisti, agatate pe peterele muntelui . In Ollanta vin o gramada de turisti sa se dea peste cap in munti, ca Sacred Valley e renumita, iar unii se duc in vacanta in Peru ca la Disneyland.
Urme de terase in Sacred Valley :
Cat a fost drumul de lung, muntii erau terasati pentru agricultura si exista un sistem de drenaj :
In zona Ollanta, terasele erau restaurate si ingrijite, ca e important sait istoric in zona ( Sun Temple ).
... pana in gara din Poroy, de unde iei Vistadome spre Macchi Picchu. Exista gara si in Cusco , insa au dezafectat-o, pentru ca idiotii nu erau in stare sa treaca pestecale aferata cu masina, fara sa-i calce trebul. Cum erau din ce in ce mai multe accidente, au preferat sa desfiinteze gara, spre marea " satisfactie" a turistilor, care trebuie sa plece spre Poroy pe la 5 dimineata.
In Peru, in zonele de la altitudine mare, cum rasare soarele, cum e lumina ca la pranz.
Asta e gara din Poroy, unde un sandvis sau o apa costa la fel de mult ca in Toronto.
Eu abia stateam pe picioare din cauza raului de altitudine, imi era greu si sa articulez cuvintele si caram dupa mine tubul de oxigen. Restul oamenilor, inclusiv Omul Meu pareau mult mai functionali decat mine, care abia asteptam sa urc in tran si sa coboram la 2.400 metri altitudine in Macchi Picchu, ca sa pot si eu respira mai usor. Toti m-au asigurat ca la Machhu Picchu se poate respira fara probleme, pentru ca e " foarte jos" .
Biletele de tren costa cat nu face : 100 $ USA pentru o calatorie doar dus, de 90 km ! Pai costa mai mult decat in Canada ! Exista si trenuri pentru populatia locala, trenuri ce arata exact la fel ca trenurile personal din Romania, insa daca nu esti localnic, nici macar nu iti vand bilete si nu ti se permite sa urci in treburile lor.
In trenurile din Peru ...
... te urci doar cu pasaportul in mana :
In biletul de tren sunt incluse felicitarile, masa si dansul ( o sa vedeti mai sos tot circul ), iar trenul are ferestre peste tot, inclusiv in tavan, pentru ca peisajul e spactaculos.
Serviciile oferite sunt impecabile, iar personalul trenului e la dispozitia turistilor, pentru orice moft.
Asa arata vagonul de la Vistadome :
... unde ne-au servit micul dejun traditional : pankakes de quinoa si niste capsuni modificate genetic si o banana mica. Si au servit cea mai gustoasa cafea ever : Pachamama cafe. I-am intrebat ce marca de cafea ne-au servit, am cumparat-o si eu din supermarket din Lima, pentru prietenii nostri cafegii si au fost incantati.
Unul din prieteni isi face cafea dupa reguli artistice, cu nu's ce aparate speciale de facut cafea ( ca alea mainstream fac cafea proasta. Si la fel de proasta e si de cumparat din cafenelele din Canada ) . I- am dus si lui Pachamama cafe si a zis ca e una din cele mai bune cafele pe care le-a baut vreodata. Pentru amatorii curiosi, asta e cafeaua : preparata cu Aeropress isi merita fiecare banut, ca e pacat sa fie risipita pe filtrul clasic de cafea. De scumpa, era scumpa si in Peru ( 10 $ / 250 grame . Eu am cumparat varianta cu boabe intregi )...
http://www.amazon.com/Cafe-Britt-Pachamama-Organic-Ground/dp/B000JWOQKO
Toti muntii si dealurile din Cusco pana in Macchu Picchu erau plini de urme ale vechilor terase facute de zei , pe care populatia cultiva plante.
Satulet imediat langa Cusco :
Arata exact ca satele romanesti ( chiar mai bine decat multe dintre ele ) :
Foarte multe case si ziduri erau facute din caramizi de lut nears :
Aveau cirezi intregi de vite si oi, scoase la pascut :
Pe aici se schimba macazul ca in Romania : cu oprire, dat jos din tren sis chimbat macazul, ca o luam la vale, pe alta linie.
Cam de pe aici intram in Sacred Valley :
La 3.000 peruanii cultiva porumb :
La intrare in Ollantetambo ...
... toata lumea se agita sa pozeze cabanele pentru alpinisti, agatate pe peterele muntelui . In Ollanta vin o gramada de turisti sa se dea peste cap in munti, ca Sacred Valley e renumita, iar unii se duc in vacanta in Peru ca la Disneyland.
Urme de terase in Sacred Valley :
Cat a fost drumul de lung, muntii erau terasati pentru agricultura si exista un sistem de drenaj :
In zona Ollanta, terasele erau restaurate si ingrijite, ca e important sait istoric in zona ( Sun Temple ).