Shopping experience

La fel ca sofatul, mersul la cumparaturi in Peru e o experienta unica. Am plecat la supermarket, insa nimeni nu m-a avertizat ca trebuie sa iau preventiv un Distonocalm :


          Am vazut eu cozile alea infernale, insa am considerat ca e normal : habar n-aveam ce ma astepta !


                                                   Asa ca m-am dus sa casc gura prin magazin ...


                                         ... si sa caut mancarea aia " naturala" . Vise. Mituri.


Singurul aliment de calitate pe care l-am gasit in supermarketurile sau pietele de tarani din Peru, au fost ouale. Se vede clar ca gainile au fost hranite cu iarba : galbenus portocaliu la ouale din supermarket. Noi in Canada nu avem oua de calitate aasta, nici la cele de lux, asa zise " organice" si de la gaini lasate libere ( free run ).


                             Prin magazin, aceeasi tiganie ca si in Romania : boraci culcati pe podele.


Am mai gasit ceva pepeni cu seminte si aratau tentant, da' n-am vrut sa-mi stric dieta, asa ca am trecut mai departe.


 Mere modificate genetic si vopsite : exact ca in Canada . Pana la urma face sens, ca in Sud America se cultiva mizeriile care sunt importate in Canada.


                         Varza doar modificata genetic, din aia cu frunze din plastic, la fel ca in Canada :


Perele erau verzi si tot din alea modificate genetic si umflate cu hormoni. Exista scuza ca fiind primavara la ei, alimentele sunt importate. Am vazut culturi de legume si ceva fructe pe coasta de sud, zona Nasca- Ica - Paracas, unde sunt mai multe sanse ca pe timp de vara sa aiba fructe coapte direct din camp, insa suspectez ca si alea sunt tot modificate genetic ca si astea. Plus ca ele cresc pur si simplu in nisip, deci nutrienti mai greu.


Nu am vazut in magazinele lor, lapte proaspat ci doar UHT la cutie. Nici zahar alb rafinat nu am vazut nicaieri, ci doar zahar brun nerafinat.


                               Circul incepe cand te asezi la coada si vezi ca nu inaintezi nici un pas.


Te uiti la cozile vecine, dar si ei sunt in aceeasi situatie ca tine. am cronometrat nu doar la un singuri supermarket si nu doar intr-un singur oras, ci in mai multe : media este de 8 clienti serviti pe ora ! S-a intamplat sa avem noroc si intr-un magazin au servit chiar si 10 persoane !
     Nu, n-aveau cosuri umplute cu varf ca in Canada ! Uitati-va la ei, ca au cosurile aproape goale , insa momaile alea de la casa se misca in reluare, insa totul pare aca decurge normal. Supraveghetorii nu dadeau semne ca ceva e in neregula.

Dupa 15 minute eram pachet de nervi, mai ales ca afara ma astepta taxiul ( noi ne-am facut calculul ca in maxim 15 minute terminam cu totul ). Da' de unde ! Fix 10 minute a durat sa punem in cos ce avem nevoie, si o ora sa asteptam la coada, cu 8 persoane in fata noastra.  In Canada, vanzatoarele alea ar fi zburat din magazin cu suturi in cur, dar aici era totul ok.
Ca sa puna capac la toate, pe perete la oficiul de relatii cu clientii era  atarnat un tablou cat toate zilele, cu Gizas ! Am inteles mesajul : daca nu iti convine, roaga-te lui Gizas ca vanzatoarele sa se miste ceva mai repede decat melcii !  De nervi si de draci, am uitat sa-i fac poza.

  Si atunci am inceput sa ne uitam mai atent la oamenii care asteptau la cozi : toti erau calmi, se miscau si ei cu incetinitorul ( ca sa nu se imprastie cumva ). Toti erau pe slow motion, numai noi eram aia agitati !
Aham ! Deci asta e celebra relaxare sud-americana, " pura vida " !


Cand sa platim ...tzeapa !  Nu poti plati cu credit card, decat daca le arati pasaportul, sa verifice ei ca e cardul tau. ulterior am invatat ca asa merg lucrurile in Peru : nu poti plati la supermarket, nu poti cumpara bilet de tren, nu poti urca in tren si autocar fara sa le arati pasaportul. In tara asta, orice Neica Nimeni are dreptul sa te legitimeze, iar tu n-ai incotro decat sa faci frumos.


La magazin a fost bine, ca se poate si mai rau ! Singurul loc din Peru unde exista preturi afisate, este supermarketurile, muzeele ori magazinele electronice. In rest, nimic nu are pret, tocmai pentru ca pretul se stabileste pe loc, dupa cum cantaresc din ochi clientul .si de fiecare data trebuie sa te tiganesti cu ei, ca oricum iti dau un pret umflat ca sa aiba de unde sa mai lase.

Nici  taxiurile nu au tarife, ci trebuie sa il intrebi cat costa calatoria de la A la B si sa cunosti preturile ( cei de la receptia hotelurilor sunt de foarte mare ajutor ).


                                Piata arata exactca pietele din Romania : taraba langa taraba ...


                                                                ... marfa asezata pe jos, etc.


Nimic nu are pret afisat, ceea ce e foarte avantajos penru vanzatori, pentru ca e plin de turisti ( cam din asta traieste tara aia ) ...


Iar turistul ori nu cunoaste preturile ( cel mai probabil ), ori nu vorbeste limba si nu se poate tigani cu ei : avantaj peruvienii !


Chiar daca vorbiti spaniola si va tiganiti cu ei, oricum veti plati de cateva ori mai mult decat un nativ, pentru ca vanzatorul nu va vinde ieftin daca va vede strain si asta e. Turistii sunt doar o vaca de muls pentru perunai, si n-are rost sa ne imbatam cu apa rece : nimic nou sub soare, asa e peste tot, doar ca mai mult sau mai putin cosmetizat.

In tara asta exista doua tarife : unul pentru nativi si altul super umflat, pentru straini. Esti strain, platesti la greu, ca asta e : iar asta se intampla si cand cumperi de la piata, si cand cumperi bilete la muzeu. Iar preturile la mancare sunt foarte mari, aproape cat in Canada ( la multe alimente au preturi identice ).

Surpinzator, ciocolata e mai scumpe decat in Canada, desi Amazonas e la doi pasi si produc cacao la ei in tara. In plus, toata ciocolata din magazine e din aia mainstream, facuta de marile corporatii : aproape nimic local.


Aici in Sud America, oamenii sunt diferiti de orice exista in Europa sau North America : astia te accepta din prima clipa, asa cum esti si li se pare foarte firesc sa fie asa. Nu am intalnit aici scarbosenia si falsitatea tipic nord americana si nici ifosele europenilor.

N-am intalnit nici rautatea specific romaneasca si am interactionat cu foarte multi peruvieni, din cam jumatate de tara. Nu am vazut nici perversitatea tipic romaneasca, aia de a descoase omul, ca sa poata sa rada mai apoi si sa-l barfeasca..
Peruvineii voiau sa stie, sa afle : urcai in taxi si peste maxim 5 minute, erai amigos cu ei si iti povesteau cati plozi le-a fatat nevasta, cum e in Peru, te intrebau de ce ai venit sa le vizitezi tara, cum e la tine in tara, etc. Da' nu vorbeau din politete , ori pentru ca asa le cere business-ul ( cum fac nord americanii ), ci astia vorbeau liber, ce ii taia capul, la fel de deschis cum ai vorbi cu un prieten vechi, de s-au socat turistii americani si scriau rewiweuri pe forumurile turistice, ca peruvienii sunt ciudati si vorbesc foarte " inapropriat " si intreaba chestiuni personale, da' nu cumva sa le raspunzi ca e dubios de ce vor sa stie : eu citeam ce aberau americanii si ma umflam de ras de una singura.


Americanii-canadienii sunt friendly, dar niciodata friends. Peruvienii nu isi bateau capul cu asta : erai prietenul lor din prima clipa, nu conteaza cum si ce esti si se vedea de la distanta ca nu faceau asta ca sa traga foloase de pe urma ta ( majoritatea situatiilor erau de asa natura ca n-aveau cum, nici daca ar fi intentionat ).
Nici nu era nevoie sa le ceri informatii, ca te ajutau singuri, doar pentru ca te vedeau strain : incepeau sa-ti spuna ca sunt hoti de buzunare, cum sa te feresti de ei, in ce zone poti sa mergi ca sunt safe, in ce zone poti sa mergi doar fara bagaje, fara bani si electronice la tine, etc. In magazin, intrebam un vanzator unde gasim lapte, ca noi ne uitam dupa pungi cu lapte prin rafturile frigorifice, nestiind ca astia nu au decat lapte UHT si sunt puse pe rafturile non-frigorifice.
 Problema era ca pe amandoi ne lovise lapsusul si nici de-a naibii nu ne venea in minte cum se spune " lapte" in spaniola, iar vanzatorul nu vorbea iota engleza : s-au oprit peruanii ( clienti ) si ne-au intrebat ce nevoie avem si ne-au dus la rafturi. Mai aveti si alta problema, va putem ajuta cu informatii ?


Si mai au peruvienii o chestiune interesanta : vorbesc o spaniola arhaica ( la fel cum si francezii din Quebec vorbesc o franceza arhaica ) , adica mult mai apropiata de limba romana decat spaniola celor din Spania. Filmele din Peru sunt titrate doar audio in spaniola, insa cand au avut la tv un film spaniol, l-au titrat cu cuvinte scrise, pentru ca ... nu isi intelegeau propria limba in varianta moderna. Funny.