Luati-va puradel ...
.... catel, purcel ...
... si urcam in limuzina customizata ...
... ca plecam sa mancam in oras :
Nu, azi nu mancam saorma d'aia care da dependenta :
.... ci mergem pe Danforth ...
....in zona musulmana a Danforth-ului .
... sa ne relaxam in fata blocului ...
... cu o bucatica de baclava de la turci ...
... si sa cumparam cele mai bune masline din lume : tot de pe Danforth !
Si mergand noi pe Danforth, aflam cat de acerba e concurenta intre magazinasele din zona :
Lupta pentru supravietuire si mancatoria e maxima :
Un restaurant de pe Danforth, a afisat pentru clienti ... nota de adio ! Care nota, zice asa :
Nu am avut alta optiune, decat sa incheiem contractul de inchiriere a spatiului, ca urmare a :
1. Plangeri mincinoase, conspiratie, hartuire, insepctii dubioase ale inspectorilor sanitari, brese in justiriesi procedura .
2. Persoana care le-a inchiriat spatiul, i-a inselat si deceptionat.
Multumim fiecarui client in parte, pentru sustinerea lor si complimentele din ultimii 3 ani. De asemenea, multumim tuturor angajatilor nostri, pentru ca au muncit din greu, au fost loiali si dedicati. Vom inchide permanent Zeitoun Restaurant, de la 1 iulie 2013 .
La fiecare pas e un restaurant sau o pizzerie : e de inteles ca se lupta la sange, pentru fiecare client si fiecare dolar.
Cu o singura exceptie : nenea Angelo D'Auri, care face pizza in acelasi loc, acelasi magazin, din 1964 !
Nenea Angelo e un mos la vreo 80 si ceva de ani, care n-a auzit de treaba cu " clientul nostru, stapanul nostru ". Prin urmare, la el in pizzerie, nu e dupa cum vrea clientul, ci dupa cum vrea patronu' ! Nu-ti convine, esti liber sa pleci la pizzeriile fara numar, de peste drum, ca pe mosu' il doare fix in coor de ifosele canadienilor.
Omuletul e foarte demn si nu face compromisuri : eu am fost fascinata de la primele rewie-uri care le-am citit pe net, despre el. Musai trebuia sa-l vad.
Clientii se plang pe saiturile cu rewiew-uri, ca Angelo n-are respect pentru clienti si e total arogant. Ca are cele mai proaste servicii pe care le-au vazut canadienii vreodata, si nu isi pot imagina cum reuseste sa suprtavietuiasca afacerea lui.
In plus, omul isi tine telefonul scos din priza, pentru ca nu doreste sa fie deranjat de clienti : daca vrei pizza facuta de nenea Angelo, n-ai decat sa bati drumul pana la el. Asta, daca ai noroc sa gasesti pizzeria deschisa, pentru ca omul deschide si inchide cand are el chef : orarul afisat pe usa, e la misto, pentru ca asa il obliga legea.
Zice omul ca a mancat la Angelo o singura data, si s-a dus degeaba de vreo 10 ori ...
Nenea Angelo, chiar asa si face, dupa cum se vaieta canadienii pe net. Pe orarul lui, scria ca are deschis pana la ora 9 seara. La ora 7 am fost in pizzerie, usa larg deschisa : mosu' rezemat de cuptor, astepta sa se coaca o pizza.
Zice barbatu' meu ca am auzit despre pizza ta ca-i minunata , la care Angelo zambeste cinic si i-o taie scurt : ce n-ai auzit, este ca eu acum inchid !
Pai mai sunt 2 ore ! Who care, ca eu acum inchid ! ? Si am plecat ci coada intre picioare.
Exista o explicatie, de ce nu da mosu' faliment, in ciuda concurentei acerbe care il inconjoara ( am numarat vreo 5 pizzerii in jurul lui, iar restaurantele sunt fara numar, unul langa celalat ) : mosu' face cea mai buna pizza, ever.
Zice un client ca mosu' face cea mai buna pizza, dupa cum se facea pe vremuri si e atat de buna, incat nu se poate face alta mai buna de atat. Clientul zice ca a calatorit in North America, in cautare de mancare buna, dar pizza mosului e cea mai buna dintre cele mai bune.
Secretul e blatul ce are un gust special. Nu stiu de ce. Eu il suspectez pe mos, ca lucreaza cu faina adusa din Europa, din aia naturala, de la mama ei, si nu mizerie canadiana.
Clientii spun ca e absolut cea mai buna pizza care au mancat-o in Toronto, nu e gourmet, dar ingredientele sunt proaspete, iar pentru crusta ar putea muri .
Toti clientii sunt de acord ca mosu' face cea mai buna pizza din oras.
Vrei delivery ? Poti sa uiti de asta.
Vrei sa cumperi doar o felie ? Poti sa uiti si de asta, ca mosu' face doar pizza intreaga. Cumperi tot, sau nu cumnperi nimic.
Vrei ingrediente gourmet pe pizza ? Poti sa uiti si de asta, ca mosul are doar 10 ingrediente din care poti sa-ti alegi toppingul. Nu-ti convine, mosu' te trimite urgent la concurenta.
In schimb, mosul face pizza viselor tale, pizza de scoala veche, facuta de cineva caruia ii pasa si care si-a perfectionat arta .
In plus, nu exista meniu. Mosu' iti insira cele 10 ingrediente din care iti alegi toppingul, si pe care le noteaza cu pixu' intr-un caiet. Ce nevoie ar avea de meniu ?
Nu exista nici lista de preturi. Ii spui ce vrei, el iti spune cat te costa : iti convine sau te trimite la concurenta. Oricum, pizza mosului, costa mai putin decat la orice alta pizzerie.
Nu exista nici ambianta : ca doar vii sa cumperi pizza, nu sa-ti dai in stamba cu ifose de canadian. Mosu' are 2 mese, printre mormane de cutii de pizza. In plus, face economie la lumina, si te tine in semiantuneric : are un bec chior, numai la tegheaua unde lucreaza. Clientii pot manca si pe intuneric : mosu' nu aprinde becurile in pizzerie, ca face economie ( asa am mancat si noi )...
Mosu' nu primeste decat bani gheata : ce-i in mana, nu-i minciuna.
Nu te speria daca in loc de pizzerie, o sa vezi o vagauna darapanata : dateaza din anii '60 ... Daca crezi ca locul e abandonat sau e inchis, incearca usa : vei fi surprins sa constati ca e deschis. Mosu' sta in semiantuneric ...
In pizzerie, e ca in desert. Nu exista nici macar o singura lumina inauntru, insa are un expresso antic pentru cafea, iar casa de marcat de te face sa simti ca ai calatorit in timp ( in trecut ).
Asa arata jumatatea luminata a pizzeriei, acolo unde lucreaza nenea Angelo. E dupa cuptor, intindea aluatul pentru pizza unui client. In stanga pozei e expresso-ul antic.
Pe nenea Angelo nu l-am pozat : am prea mult respect pentru dansul, ca sa-i pun blitzul in fata.
Casa de marcat : sunt convinsa ca dateaza de pe vremea lui Guttenberg !
Aici se face cea mai buna pizza , ever . Totul home made. Sosul de pe pizza e delicios si nu are gust de ketchup, cum se intampla la pizzeriile canadiene.
Asta e o parte din pizzerie : parte aneluminata. Am avut noroc ca nenea Angelo a aprins luminile, ca sa coboare la subsol sa-si aduca nu's ce .
Clientii aici manaca : printre cutii de pizza si saltele. Nu exista nici un alt decor, nici servetele, nici cutii cu sare, nimic. Adevarul e ca pizza e absolut perfecta sinu are nevoie de nici un adaos. Servetele ne-a adus mosu', de undeva de sub tejghea ...
Later Edit : Mosu' s-a imblanzit si a inflorit tot, cand omu' meu i-a multumit si a schimbat cateva vorbe cu el, in italiana. A fost tare bucuros si voia sa stie daca suntem italieni .
Concluzie : ca sa " imblanzesti" pe cineva, trebuie sa-i vorbesti pe limba lui !
.... catel, purcel ...
... si urcam in limuzina customizata ...
... ca plecam sa mancam in oras :
Nu, azi nu mancam saorma d'aia care da dependenta :
.... ci mergem pe Danforth ...
....in zona musulmana a Danforth-ului .
... sa ne relaxam in fata blocului ...
... cu o bucatica de baclava de la turci ...
... si sa cumparam cele mai bune masline din lume : tot de pe Danforth !
Si mergand noi pe Danforth, aflam cat de acerba e concurenta intre magazinasele din zona :
Lupta pentru supravietuire si mancatoria e maxima :
Un restaurant de pe Danforth, a afisat pentru clienti ... nota de adio ! Care nota, zice asa :
Nu am avut alta optiune, decat sa incheiem contractul de inchiriere a spatiului, ca urmare a :
1. Plangeri mincinoase, conspiratie, hartuire, insepctii dubioase ale inspectorilor sanitari, brese in justiriesi procedura .
2. Persoana care le-a inchiriat spatiul, i-a inselat si deceptionat.
Multumim fiecarui client in parte, pentru sustinerea lor si complimentele din ultimii 3 ani. De asemenea, multumim tuturor angajatilor nostri, pentru ca au muncit din greu, au fost loiali si dedicati. Vom inchide permanent Zeitoun Restaurant, de la 1 iulie 2013 .
La fiecare pas e un restaurant sau o pizzerie : e de inteles ca se lupta la sange, pentru fiecare client si fiecare dolar.
Cu o singura exceptie : nenea Angelo D'Auri, care face pizza in acelasi loc, acelasi magazin, din 1964 !
Nenea Angelo e un mos la vreo 80 si ceva de ani, care n-a auzit de treaba cu " clientul nostru, stapanul nostru ". Prin urmare, la el in pizzerie, nu e dupa cum vrea clientul, ci dupa cum vrea patronu' ! Nu-ti convine, esti liber sa pleci la pizzeriile fara numar, de peste drum, ca pe mosu' il doare fix in coor de ifosele canadienilor.
Omuletul e foarte demn si nu face compromisuri : eu am fost fascinata de la primele rewie-uri care le-am citit pe net, despre el. Musai trebuia sa-l vad.
Clientii se plang pe saiturile cu rewiew-uri, ca Angelo n-are respect pentru clienti si e total arogant. Ca are cele mai proaste servicii pe care le-au vazut canadienii vreodata, si nu isi pot imagina cum reuseste sa suprtavietuiasca afacerea lui.
In plus, omul isi tine telefonul scos din priza, pentru ca nu doreste sa fie deranjat de clienti : daca vrei pizza facuta de nenea Angelo, n-ai decat sa bati drumul pana la el. Asta, daca ai noroc sa gasesti pizzeria deschisa, pentru ca omul deschide si inchide cand are el chef : orarul afisat pe usa, e la misto, pentru ca asa il obliga legea.
Zice omul ca a mancat la Angelo o singura data, si s-a dus degeaba de vreo 10 ori ...
Nenea Angelo, chiar asa si face, dupa cum se vaieta canadienii pe net. Pe orarul lui, scria ca are deschis pana la ora 9 seara. La ora 7 am fost in pizzerie, usa larg deschisa : mosu' rezemat de cuptor, astepta sa se coaca o pizza.
Zice barbatu' meu ca am auzit despre pizza ta ca-i minunata , la care Angelo zambeste cinic si i-o taie scurt : ce n-ai auzit, este ca eu acum inchid !
Pai mai sunt 2 ore ! Who care, ca eu acum inchid ! ? Si am plecat ci coada intre picioare.
Exista o explicatie, de ce nu da mosu' faliment, in ciuda concurentei acerbe care il inconjoara ( am numarat vreo 5 pizzerii in jurul lui, iar restaurantele sunt fara numar, unul langa celalat ) : mosu' face cea mai buna pizza, ever.
Zice un client ca mosu' face cea mai buna pizza, dupa cum se facea pe vremuri si e atat de buna, incat nu se poate face alta mai buna de atat. Clientul zice ca a calatorit in North America, in cautare de mancare buna, dar pizza mosului e cea mai buna dintre cele mai bune.
Secretul e blatul ce are un gust special. Nu stiu de ce. Eu il suspectez pe mos, ca lucreaza cu faina adusa din Europa, din aia naturala, de la mama ei, si nu mizerie canadiana.
Clientii spun ca e absolut cea mai buna pizza care au mancat-o in Toronto, nu e gourmet, dar ingredientele sunt proaspete, iar pentru crusta ar putea muri .
Toti clientii sunt de acord ca mosu' face cea mai buna pizza din oras.
Vrei delivery ? Poti sa uiti de asta.
Vrei sa cumperi doar o felie ? Poti sa uiti si de asta, ca mosu' face doar pizza intreaga. Cumperi tot, sau nu cumnperi nimic.
Vrei ingrediente gourmet pe pizza ? Poti sa uiti si de asta, ca mosul are doar 10 ingrediente din care poti sa-ti alegi toppingul. Nu-ti convine, mosu' te trimite urgent la concurenta.
In schimb, mosul face pizza viselor tale, pizza de scoala veche, facuta de cineva caruia ii pasa si care si-a perfectionat arta .
In plus, nu exista meniu. Mosu' iti insira cele 10 ingrediente din care iti alegi toppingul, si pe care le noteaza cu pixu' intr-un caiet. Ce nevoie ar avea de meniu ?
Nu exista nici lista de preturi. Ii spui ce vrei, el iti spune cat te costa : iti convine sau te trimite la concurenta. Oricum, pizza mosului, costa mai putin decat la orice alta pizzerie.
Nu exista nici ambianta : ca doar vii sa cumperi pizza, nu sa-ti dai in stamba cu ifose de canadian. Mosu' are 2 mese, printre mormane de cutii de pizza. In plus, face economie la lumina, si te tine in semiantuneric : are un bec chior, numai la tegheaua unde lucreaza. Clientii pot manca si pe intuneric : mosu' nu aprinde becurile in pizzerie, ca face economie ( asa am mancat si noi )...
Mosu' nu primeste decat bani gheata : ce-i in mana, nu-i minciuna.
Nu te speria daca in loc de pizzerie, o sa vezi o vagauna darapanata : dateaza din anii '60 ... Daca crezi ca locul e abandonat sau e inchis, incearca usa : vei fi surprins sa constati ca e deschis. Mosu' sta in semiantuneric ...
In pizzerie, e ca in desert. Nu exista nici macar o singura lumina inauntru, insa are un expresso antic pentru cafea, iar casa de marcat de te face sa simti ca ai calatorit in timp ( in trecut ).
Asa arata jumatatea luminata a pizzeriei, acolo unde lucreaza nenea Angelo. E dupa cuptor, intindea aluatul pentru pizza unui client. In stanga pozei e expresso-ul antic.
Pe nenea Angelo nu l-am pozat : am prea mult respect pentru dansul, ca sa-i pun blitzul in fata.
Casa de marcat : sunt convinsa ca dateaza de pe vremea lui Guttenberg !
Aici se face cea mai buna pizza , ever . Totul home made. Sosul de pe pizza e delicios si nu are gust de ketchup, cum se intampla la pizzeriile canadiene.
Asta e o parte din pizzerie : parte aneluminata. Am avut noroc ca nenea Angelo a aprins luminile, ca sa coboare la subsol sa-si aduca nu's ce .
Clientii aici manaca : printre cutii de pizza si saltele. Nu exista nici un alt decor, nici servetele, nici cutii cu sare, nimic. Adevarul e ca pizza e absolut perfecta sinu are nevoie de nici un adaos. Servetele ne-a adus mosu', de undeva de sub tejghea ...
Later Edit : Mosu' s-a imblanzit si a inflorit tot, cand omu' meu i-a multumit si a schimbat cateva vorbe cu el, in italiana. A fost tare bucuros si voia sa stie daca suntem italieni .
Concluzie : ca sa " imblanzesti" pe cineva, trebuie sa-i vorbesti pe limba lui !